Integrarea senzorială
Prin terapia de integrare senzorială, copilul învață, pas cu pas, să își regleze răspunsurile la mediul înconjurător și să folosească informațiile senzoriale într-un mod organizat și adaptativ. Activitățile sunt concepute sub formă de jocuri plăcute și provocatoare, care stimulează sistemele senzoriale și contribuie la dezvoltarea echilibrului, coordonării, concentrării, atenției, emoțiilor și comunicării.
Ce este Integrarea Senzorială?
Integrarea senzorială reprezintă procesul prin care sistemul nervos central preia, organizează și interpretează informațiile senzoriale din mediul înconjurător și propriul corp, pentru a genera răspunsuri adecvate adaptative. În cazul copiilor cu tulburări de neurodezvoltare, cum este autismul, acest proces este deseori alterat, fapt ce afectează funcțiile cognitive, motorii, emoționale și comportamentale.
Oare cum îi putem ajuta?
Îi putem ajuta înțelegând aspectele de bază ale integrării senzoriale și modul în care creierul copilului procesează informațiile din mediul înconjurător. Atunci când un copil reacționează intens la zgomote, atingeri, mirosuri sau mișcare, nu este vorba de "mofturi", ci de o dificultate reală a sistemului nervos de a filtra și organiza corect stimulii senzoriali.
"Când copilul are o bază senzorială solidă, întreaga sa lume devine mai clară, mai sigură și mai accesibilă."
— Dr. A. Jean Ayres
Integrarea senzorială este procesul neurologic prin care informațiile primite de la cele cinci simțuri clasice (vedere, auz, miros, gust, tactil), plus sistemele vestibular și proprioceptiv, sunt preluate, interpretate și combinate pentru a produce reacții și comportamente adaptative.
• Sistemul tactil oferă informații despre atingere, presiune, durere și temperatură.
• Sistemul vestibular percepe poziția și mișcarea capului în spațiu, contribuind la echilibru și orientare.
• Sistemul proprioceptiv informează despre poziția și mișcarea corpului și a membrelor, furnizând feedback despre poziționare și forța musculară.
Integrarea corectă a acestor informații este vitală pentru:
• Dezvoltarea controlului motor și a coordonării.
• Stabilirea atenției și a capacității de concentrare.
• Dezvoltarea vorbirii și a limbajului.
• Reglementarea emoțională și comportamentală.
• Construirea conștiinței corporale și a relației cu mediul înconjurător.
Deficitele în integrarea senzorială pot conduce la dificultăți semnificative în aceste domenii, fiind frecvent observate în tulburările de neurodezvoltare.
Ce putem face acasă?
Terapia de integrare senzorială, așa cum a fost concepută de Dr. A. Jean Ayres, are la bază ideea că fiecare copil are nevoie să înțeleagă lumea prin corpul său — prin atingere, mișcare, echilibru, vedere, sunet și miros. Când aceste informații nu sunt procesate corect de creier, copilul se poate simți copleșit, agitat, retras sau confuz. Vestea bună este că reglarea senzorială poate fi susținută și acasă, prin activități simple, jucăușe și naturale, care stimulează sistemul nervos în mod echilibrat.
Primul pas este observarea copilului — ce tipuri de stimuli îl liniștesc și ce tipuri îl agită? Unii copii caută mișcarea (se leagănă, sar, aleargă mult), alții o evită (nu le plac înălțimile sau rotațiile). Unii adoră îmbrățișările ferme, alții le resping. Înțelegând aceste răspunsuri, părinții pot crea un mediu potrivit nevoilor senzoriale ale copilului.
Activitățile de propriocepție (cele care implică presiune profundă și rezistență musculară) sunt printre cele mai eficiente pentru reglare. Exemple: căratul obiectelor ușoare, împinsul unei cutii cu jucării, jocurile de "trenuleț", îmbrățișările ferme sau înfășurarea într-o pătură grea. Aceste exerciții calmează, cresc atenția și ajută copilul să se simtă "ancorat" în propriul corp.
Pentru stimularea sistemului vestibular (echilibru și mișcare), activitățile potrivite sunt legănatul ușor, balansul pe mingea de gimnastică, săriturile pe trambulină mică, dansul sau jocurile care implică rotiri lente și controlate. Este important ca părintele să observe reacțiile copilului și să ajusteze durata sau intensitatea mișcării.
Sistemul tactil poate fi susținut prin jocuri senzoriale: explorarea nisipului, apei, pastei de modelat, aluatului, orezului colorat, bureților sau texturilor diferite. Nu forțăm copilul să atingă ceva ce îl deranjează, ci îl încurajăm să exploreze treptat, în siguranță și cu bucurie.
Rutina zilnică are un rol major în reglare. Alternarea momentelor de activitate intensă cu cele de liniște (citit, respirație, îmbrățișări, masaj ușor) ajută creierul să se echilibreze.
Cel mai important, nu căutăm perfecțiunea, ci conectarea. Când părintele devine partenerul copilului în joc și în explorare, fiecare activitate senzorială devine o experiență de învățare, încredere și iubire.